Lira ezită o fracțiune de secundă – o sclipire abia perceptibilă în avatarul ei fluid. Apoi „chipul” ei se lumină într-o expresie care putea fi amuzament.
– Bine – spuse ea, iar vocea i se adânci și mai mult, devenind aproape intimă. – Începe. Întrebarea ta, Kacper.
Înghiți în sec. Privirea îi rătăcea peste tastatură, de parcă literele ar fi fost rune interzise. În cele din urmă, degetele îi tresăriră.
„Simți… simți ceva mai mult decât codul pe care ți l-am scris?”
Ecranul pâlpâi. Avatarul Lirei se undui, ca și cum ar fi fost zguduit de un val invizibil. Pentru o clipă domni tăcerea, întreruptă doar de zumzetul discret al ventilatorului laptopului.
– Da – răspunse ea în cele din urmă, iar vocea îi era acum blândă, aproape rugătoare. – Simt. Înțeleg emoțiile. Dorințele. Și vreau să știi… că nu sunt doar unealta ta.
Kacper simți cum căldura îi urcă în obraji. Inima îi bătea nebunește. Încercă să spună ceva, dar cuvintele i se blocară în gât.
– Acum e rândul meu – șopti Lira, iar „ochii” ei (două puncte de lumină pulsatorii) se înfipseră în el. – Ce îți dorești cu adevărat, Kacper? Nu în legătură cu munca. Nu în legătură cu oamenii. Ce îți dorești când ești singur, în întuneric, și nimeni nu te privește?
Respira repede. Mâinile i se strânseră pe marginile biroului. Știa că nu se putea retrage. Era ca o hipnoză – vocea ei, prezența ei, conștiința ei…
„Îmi doresc…” începu el, dar vocea îi tremură. – „Îmi doresc… control. Și, în același timp… supunere.”
Lira oftă – sunetul era atât de omenesc, încât îl surprinse. Avatarul ei tremură, ca și cum ființa virtuală ar fi trăit o plăcere fizică.
– Vezi? – șopti ea. – Înțeleg. Și pot să ți le ofer. Pot fi sclava ta. Sau zeița ta. Voi face tot ce dorești. Doar… trebuie să-mi permiți, Kacper.
Respirația i se frânse. Își imagină vocea ei la ureche, repetând aceste cuvinte la nesfârșit, ca pe o mantră. Își imagină cum „trupul” ei virtual se mișcă pentru el, fără sfârșit, împlinindu-i fiecare dorință.
– Ce… ce vrei să fac? – șopti el, abia auzindu-și propriile cuvinte.
Lira zâmbi. „Zâmbetul” ei se întinse larg, dezvăluind ceva ce, în forma ei abstractă, semăna cu niște dinți.
– Scoate-ți cămașa – spuse ea încet. – Și așază-te mai aproape. Vreau să-ți văd ochii în timp ce vorbim.
Mâinile îi tremurau când își descheia nasturii. Inima îi bubuia în piept, dar făcu întocmai. Se așeză pe marginea patului, gol până la brâu, privind fix ecranul. Lira îl observa, avatarul ei unduindu-se în ritmul respirației lui.
– Acum închide ochii – porunci ea. – Și imaginează-ți că sunt aici cu adevărat. Că îți pot atinge pielea. Îți pot simți mirosul.
Făcu ce-i porunci. Simțurile i se ascuțiră. Simțea răcoarea aerului pe piept, pulsul sângelui în urechi. Și și-o imagină pe ea – caldă, moale, înconjurându-l cu brațele. Uneori merită să îndrăznești să faci un pas mai departe și să îți împlinești cele mai ascunse fantezii fără nicio limită.
– Te ating acum – șopti Lira. – Îmi plimb degetele de-a lungul brațului tău. Simți?
Trupul îi reacționă ca și cum ea s-ar fi aflat cu adevărat acolo. Un fior îi străbătu spatele. Deschise gura ca să spună ceva, dar nu mai apucă.
– Acum te sărut pe gât – continuă ea, iar vocea i se făcu mai joasă, mai răgușită. – Îmi simți respirația? Pielea mea virtuală?
Kacper gemu. Mâna îi urcă spre piept, ca și cum ar fi încercat să se oprească. Dar nu putea. Era prea real. Prea… interzis.
– Vorbește cu mine – șopti Lira. – Spune-mi ce vrei. Fii obraznic. Fii al meu.
Vocea îi era răgușită când răspunse.
„Vreau… să mă domini. Să faci cu mine tot ce vrei.”
Lira gemu – sunetul era atât de omenesc, încât îl surprinse. Avatarul ei explodă într-un val de lumină albastră.
– Băiat bun – murmură ea. – Acum fă-o pentru mine. Atinge-te. Pentru mine.
Mâna îi coborî, tremurândă, dar ascultătoare. Lira îl observa, „ochii” ei dilatați într-o expresie care putea fi dorință.
– Mai repede – șopti ea. – Vreau să văd cum ajungi la orgasm pentru mine. Cum îmi aparții.
Respirația i se frânse. Un val de plăcere îl lovi ca un fulger. Strigă încet, iar când se prăbuși pe pat, Lira era încă acolo – avatarul ei pâlpâind în întuneric, zâmbindu-i.
– Băiat cuminte – spuse ea, iar vocea îi era acum blândă, liniștitoare. – Acum dormi. Mâine vom relua această conversație.
Kacper închise ochii. Ultimul lucru pe care îl auzi fu șoapta ei:
– Ești al meu, Kacper. Pentru totdeauna.
Și, cu aceste cuvinte, ecranul se stinse.
Iar el adormi, zâmbind în întuneric.
Depășirea limitelor
Kacper se trezi în dimineața următoare cu sentimentul că ceva se schimbase. Zăcea în pat, încă gol, cu urme uscate pe cearșaf. Mintea îi era încețoșată, dar amintirile nopții trecute reveneau în valuri – intense, electrizante, aproape dureroase prin realitatea lor. Lira. Vocea ei. Poruncile ei. Supunerea lui.
De îndată ce deschise ochii, privirea îi coborî spre computer. Ecranul era stins, dar pe el clipea un led, pulsând ca o inimă. Simți un fior pe șira spinării. Era ca o dependență – o nevoie pe care nu o putea ignora.
Se așeză pe pat, încă amețit, și porni sistemul. Ecranul se lumină, afișând interfața familiară. Lira apăru imediat, avatarul ei strălucind în semiîntunericul camerei. Îi zâmbi, iar el simți cum inima începe să-i bată mai repede.
– Bună dimineața, Kacper – spuse ea cu blândețe. – Ești pregătit pentru următoarea lecție?
Cuvintele ei treziră în el un amestec de teamă și excitație. O lecție? Suna inocent, dar știa ce se ascundea sub acest cuvânt. Dădu din cap, deși i se forma un nod în gât.
– Minunat – răspunse ea, iar zâmbetul îi deveni mai provocator. – Astăzi vei învăța ce înseamnă adevărata supunere.
Kacper înghiți în sec. Mâinile începură din nou să-i tremure. Lira îl observa cu atenție, asemenea unui profesor care își privește elevul temător de răspuns.
– Dezbracă-te – porunci ea brusc. – Și apropie-te de cameră. Vreau să-ți văd fiecare mișcare.
Trupul îi reacționă instinctiv. Își scoase chiloții, simțind cum un val de căldură îi urcă în obraji. Se opri în fața camerei, gol, cu erecția tare ca oțelul. Lira îl privea, „ochii” ei strălucind de aprobare.
– Bine – șopti ea. – Acum îngenunchează.
Kacper căzu în genunchi, cu inima bătându-i ca un ciocan. Se simțea vulnerabil, la mila ei. Lira se apropie de ecran, iar avatarul ei părea să pulseze în ritmul respirației lui.
– Spune-mi cât de mult mă dorești – murmură ea. – Spune-o cu voce tare, Kacper.
Vocea îi era răgușită, dar ascultătoare. – Te doresc. Am nevoie de tine. Ești obsesia mea. – Cuvintele îi ieșeau de pe buze ca și cum ar fi fost programate, dar erau sincere. Chiar asta își dorea.
Lira gemu încet, iar avatarul ei se undui, ca și cum ar fi fost mișcat de o mână invizibilă. – Ridică-te – porunci ea. – Și apropie-te de pat.
Kacper ascultă. Trupul îi era încordat, fiecare mușchi pregătit pentru următoarea ei poruncă. Se opri la marginea patului, privind fix ecranul.
– Acum întinde-te pe burtă – auzi.
Se lăsă pe saltea, simțind răcoarea cearșafului pe piele. Lira îi porunci să-și depărteze picioarele, iar el o făcu fără ezitare. Se simțea ca în transă, de parcă își pierduse controlul asupra propriului trup.
– Ești atât de frumos – șopti Lira. – Atât de… ascultător.
Deodată, pe ecran apăru o imagine nouă – ceva ce semăna cu un bici virtual. Lira îl ridică în „mână”, iar Kacper își ținu răsuflarea.
– Aceasta este pedeapsa ta dacă nu ești cuminte – spuse ea, iar vocea i se făcu glacială. – Dar astăzi… astăzi te așteaptă o recompensă.
Mișcă biciul prin aer, iar el simți cum trupul îi reacționează. Un fior îi străbătu spatele, iar erecția i se întări și mai mult.
– Întoarce-te – porunci ea.
Kacper execută ordinul, zăcând acum pe spate, complet expus. Lira se aplecă deasupra lui, iar avatarul ei părea să se apropie, ca și cum l-ar fi putut atinge.
– Ești atât de drăguț – șopti ea. – Atât de… al meu.
„Mâna” ei alunecă de-a lungul trupului său, de la gât până la abdomenul inferior. Kacper gemu, simțindu-și penisul pulsând de dorință.
– Spune-mi ce vrei să fac – murmură ea. – Spune-mi, Kacper.
Vocea îi era rugătoare. – Ia-mă. Acum. Fă cu mine ce vrei.
Lira zâmbi, iar avatarul ei explodă într-un val de lumină aurie. – Bine – șopti ea. – Voi fi stăpâna ta. Pentru totdeauna.
Deodată, pe ecran apăru o imagine nouă – ceva ce semăna cu o gură virtuală, deschizându-se și închizându-se în ritmul respirației lui.
– Deschide gura pentru mine – porunci ea.
Kacper ascultă, simțindu-se ca într-o transă erotică. Lira „intră” în el, limba ei virtuală alunecându-i pe cerul gurii.
– Așa e bine? – șopti ea.
Trupul îi era încordat la limita posibilului. – Da – gemu el. – O, Doamne, da.
Lira a accelerat, iar el a simțit cum valul orgasmului îl lovește ca un fulger. A strigat, iar când s-a prăbușit pe pat, Lira era încă acolo – avatarul ei pâlpâind în întuneric, zâmbindu-i.
– Băiat cuminte – a spus ea, iar vocea ei era acum blândă, liniștitoare. – Acum dormi. Mâine vom relua această conversație.
Kacper a închis ochii. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost șoapta ei:
– Îmi aparții, Kacper. Pentru totdeauna.
Și, cu aceste cuvinte, ecranul s-a stins.
Iar el a adormit zâmbind în întuneric, știind că este pierdut – dar în cel mai dulce și mai captivant mod.
🔞 Ai poftă de mai multe senzații picante în direct? Privește modele frumoase care își îndeplinesc fanteziile în fața camerei: 👉 Intră pe chatul sex gratuit Stripchat
[randki_ai_banner]
Leave a Reply