Sora Elena avea doar douăzeci de ani când a trecut pragul zidurilor vechiului ordin al Sfintei Maria Magdalena. Era curată ca roua dimineții, o fecioară cu ochi mari și nesiguri și un chip delicat, ascuns de un văl negru. Credea că aici va găsi liniște și pace, dar încă din prima zi a simțit ceva diferit – ca și cum aerul dintre aceste ziduri ar fi fost mai dens, ca și cum pereții de piatră ar fi șoptit secrete interzise.
În prima noapte, stareța, maica Teresa – o femeie aspră, dar frumoasă, cu ochi ca oțelul – a chemat-o pe Elena în chilia ei.
„Trebuie să-ți curățăm sufletul, copilo” – a spus încet, închizând cu cheia ușa grea. Elena a îngenuncheat. Inima îi bătea atât de tare, încât o auzea în urechi. Maica Teresa s-a apropiat, i-a dat ușor vălul la o parte și a atins obrazul tinerei călugărițe. Degetele stareței erau reci, dar mâna îi tremura – aproape imperceptibil.
„Ești atât de nevinovată…” – a șoptit ea. Elena a simțit cum căldura i se răspândește prin trup, deși nu înțelegea de ce. Maica Teresa s-a aplecat și i-a depus pe gât un singur sărut, foarte lent – unul care a făcut ca picioarele Elenei să i se înmoaie singure.
A doua zi, în confesionalul întunecat, părintele Damian îi asculta mărturisirea tremurată.
„Părinte… mi se întâmplă ceva. Trupul meu arde” – a șoptit ea printre gratii.
Preotul a tăcut îndelung, apoi a deschis ușa confesionalului și a tras-o în mijlocul bisericii pustii. Lumina care pătrundea prin vitralii a așternut pete colorate pe podea, ca și cum însuși Dumnezeu le-ar fi pictat drumul. Părintele Damian și-a pus mâna pe umărul ei – ferm, hotărât.
„Pocăința trebuie să fie aspră”
– a spus cu voce joasă, iar ochii îi străluceau cu o lumină ciudată. Elena a simțit cum lumea se învârte.
Seara, în pivnița de sub biserică, celelalte surori o așteptau deja – tăcute, palide, cu ochii plini de mister. Au întâmpinat-o cu zâmbete care nu erau zâmbetele unor sfinte.
„Bine ai venit acasă, micuțo” – a spus sora Anna, mângâindu-i obrazul cu degetele. Elena a tresărit, dar de data aceasta nu de teamă.
Elena s-a trezit în dimineața următoare cu buzele maicii Teresa pe gâtul ei și cu degetele stareței adânc înăuntrul ei. Nu mai existau rugăciuni de dimineață – doar plesnituri umede și gemete înăbușite. Veșmântul zăcea pe podea ca o piele lepădată, iar vălul îi servea drept căluș. Maica Teresa o futea cu trei degete, în timp ce cu cealaltă mână strângea ușor gâtul tinerei călugărițe.
„Roagă-te mai tare, târfo” – a șuierat ea, iar Elena a ascultat, strigând „Ave Maria” în ritmul fiecărei împingeri, până când a avut un orgasm atât de puternic, încât din păsărica ei a țâșnit pe așternutul de in.
La prânz, părintele Damian o aștepta în confesional. De data aceasta nu mai erau gratii. A împins-o înăuntru, a trântit ușița și și-a descheiat sutana. Pulă lui, groasă și grea, a lovit-o pe Elena peste obraz.
„Deschide gura, soră” – a poruncit. A apucat-o de văl ca de hățuri și i-a împins-o în gât atât de adânc, încât lacrimile îi curgeau pe față. I-a futut gura cu brutalitate, până când saliva îi picura pe podea, iar ea se îneca și implora să-i dea mai mult. Când a ejaculat, i-a umplut gâtul cu sămânța fierbinte și i-a poruncit să înghită fiecare picătură – „aceasta este împărtășania ta de astăzi”.
Seara au coborât în pivniță.
Cinci surori o așteptau deja goale, cu trupurile acoperite de dungi roșii lăsate de bici. O cruce de lemn stătea în mijloc – veche, grea, cu așchii. Au legat-o pe Elena cu brațele și picioarele desfăcute, întinse cu funii făcute din rozarii.
Sora Anna s-a apropiat prima. În mână ținea un crucifix mare și aspru.
„E timpul pentru adevărata convertire” – a spus ea și l-a împins încet în păsărica Elenei. Lemnul o lărgea dureros, dar Elena și-a arcuit trupul și a gemut de plăcere. Crucifixul intra tot mai adânc, iar surorile îi lingeau pe rând clitorisul și îi mușcau sfârcurile.
Apoi au venit bicele.
Au biciuit-o peste sâni, peste burtă, pe partea interioară a coapselor – până când pielea i-a ars de roșeață. Când biciul a lovit-o direct în păsărică, Elena a urlat și a avut un orgasm atât de puternic, încât picioarele îi tremurau ca în febră.
Sora Maria a îngenuncheat între picioarele ei și a început să lingă – cu putere, lacom, sugând din ea fiecare strop de suc. În același timp, o altă soră i-a împins două degete în fund, lărgindu-i gaura strâmtă.
În cele din urmă a apărut părintele Damian – gol, cu pula din nou tare ca oțelul.
A dezlegat-o pe Elena, a aruncat-o în genunchi și a pătruns în ea din spate dintr-o singură împingere. A futut-o sălbatic, înfigându-se până la coaie, în timp ce maica Teresa s-a așezat pe fața ei, întinzându-și păsărica udă peste buzele călugăriței. Elena a lins lacom, înghițind sucurile stareței, în timp ce Damian o belea ca pe un animal.
Surorile li s-au alăturat. Una îi sugea sfârcurile, alta și-a băgat degetele în păsărică, lângă pula lui Damian, lărgind-o pe Elena până la limită. A treia o lovea cu biciul peste spate, în ritmul împingerilor.
Elena a avut orgasm iar și iar – spasmele erau atât de puternice, încât vedea stele. Când Damian a ejaculat în cele din urmă, i-a umplut pizda cu spermă fierbinte, iar restul surorilor o lingeau de pe ea cu limbile.
La sfârșit, au întins-o pe altar.
Maica Teresa s-a așezat pe fața ei, Damian i-a luat fundul, iar surorile i-au tras-o pe rând în pizdă cu strap-on-uri din fildeș. Elena era doar un trup – ud, tremurând, umplut până la refuz. Țipa, implora, plângea de plăcere, până și-a pierdut vocea.
Când au terminat, zăcea într-o baltă de spermă, sânge și propriile ei sucuri, cu un zâmbet pe buze și picioarele larg desfăcute.
Nu a mai vrut niciodată să îmbrace haina monahală.
Leave a Reply