În inima Marilor Câmpii, unde vântul șoptea tainele strămoșilor, iar soarele picta cerul într-un roșu sângeros la apus, se afla tribul Lupilor Roșii. Tipiurile lor erau împrăștiate precum o turmă de bizoni la orizont, iar fumul focurilor de tabără se ridica alene spre stele. Aici, la umbra dealului sacru, locuia Aiyana – o tânără cu pielea netedă ca piatra lustruită, ochii negri ca o noapte fără lună și părul împletit în cozi împodobite cu pene de vultur. Era fiica căpeteniei, dar spiritul ei era sălbatic, neîmblânzit, asemenea unui mustang galopând prin prerii. Aiyana nu visa la o viață liniștită lângă foc; inima îi ardea de dorința de aventură și pasiuni interzise.
Într-o dimineață de vară, când roua încă strălucea pe iarbă, Aiyana s-a strecurat afară din sat. Îmbrăcată într-o rochie moale din piele, care i se lipea de șoldurile rotunde și de sânii plini, purta un arc și săgeți. Voia să vâneze un cerb, dar, de fapt, căuta singurătatea pentru a stinge focul care mocnea în vintrele ei. De luni întregi era chinuită de vise cu brațe puternice, cu trupuri împletindu-se în ritmul tobelor, cu o atingere care ardea precum focul sacru. În trib, bărbații o priveau cu dorință, dar niciunul nu îndrăznea să se apropie – era destinată unei alianțe cu o altă căpetenie.
Iubire interzisă
A ajuns într-o vale ascunsă, unde un pârâu se învârtejea printre stânci, formând bazine naturale. Apa era rece, cristalină, iar aerul greu de parfumul florilor sălbatice. Aiyana și-a lepădat rochia, lăsând soarele să-i mângâie pielea goală. Sânii i se ridicau ușor în ritmul respirației, sfârcurile i se întăriseră din cauza adierii vântului, iar între coapse a simțit furnicătura familiară. A intrat în apă, cufundându-se până la brâu. A înotat alene, mâinile alunecându-i pe abdomen, mai jos, atingând ușor movilița acoperită de un puf moale. A oftat încet când degetele i s-au strecurat printre pliurile umede, rotindu-se în jurul mugurașului sensibil. Șoldurile i s-au mișcat instinctiv, apa clipocind în jurul ei, iar în minte i-a apărut o imagine – un războinic puternic, cu mușchii încordați precum coarda unui arc, pătrunzând adânc în ea, umplând-o cu totul.
Deodată a auzit un foșnet. A încremenit, scoțând cuțitul din teaca de la brâu. Din tufișuri a apărut el – Kael, un proscris din tribul vecin, cunoscut drept Spiritul Umbrei. Era înalt, cu umerii lați cât trunchiul unui stejar, cu pielea brăzdată de cicatrici de război, iar ochii îi străluceau precum lama unui tomahawk. Purtând doar o cingătoare, ducea un arc și un iepure proaspăt vânat. S-a oprit când a văzut-o goală în apă. Privirea i s-a plimbat pe trupul ei – de la părul ud lipit de gât, peste sânii țepeni cu sfârcuri întunecate, până la linia șoldurilor cufundată în pârâu. A simțit cum sângele îi năvălește în vintre, iar penisul i se întărește sub piele.
– Cine ești, spirit al râului? – a întrebat cu o voce adâncă precum tunetul.
Aiyana nu s-a retras. În schimb, și-a ridicat bărbia, iar ochii ei au strălucit provocator. – Aiyana din tribul Lupilor Roșii. Iar tu ești un intrus pe pământurile noastre.
Kael a zâmbit prădător, lăsând arcul jos. – Intrus? Poate. Dar trupul tău strigă către mine mai tare decât vântul.
S-a apropiat, intrând în apă. Aiyana a simțit un fior, nu de frig, ci de excitare. Mirosul lui – un amestec de transpirație, fum și forță bărbătească – a învăluit-o. S-a oprit aproape, atât de aproape încât trupurile lor aproape se atingeau. Și-a întins mâna, mângâindu-i brațul cu degetele. Pielea i-a luat foc sub atingerea lui. – Ești frumoasă ca zeița lunii – a murmurat, coborându-și mâna mai jos, pe sân. L-a strâns ușor, rotindu-și degetul mare în jurul sfârcului. Aiyana a gemut încet, trupul arcuindu-se spre el.
– N-ar trebui să… – a șoptit ea, dar mâinile îi alunecau deja pe torsul lui, simțind mușchii tari sub degete.
Kael a tras-o mai aproape, iar buzele li s-au întâlnit într-un sărut – sălbatic, lacom. Limba lui i s-a strecurat printre buzele ei, gustând dulceața respirației sale. Mâinile i-au coborât pe fese, strângându-le puternic și lipindu-i șoldurile de ale lui. I-a simțit penisul tare prin pielea subțire a cingătorii, frecându-se de abdomenul ei. Era mare, pulsatil, pregătit. Aiyana și-a strecurat mâna sub cingătoare, cuprinzându-l. Pielea era fierbinte, netedă, iar venele umflate sub atingerea ei. Și-a strâns degetele, mișcând mâna în sus și în jos, simțind cum tremură de plăcere.
– Te vreau – a șoptit Kael, mușcându-i urechea. – Vreau să pătrund în tine, să te umplu cu sămânța mea.
Aiyana a dat din cap, respirația accelerându-i-se. El a împins-o ușor pe malul pârâului, pe iarba moale. A îngenuncheat între coapsele ei, desfăcându-i-le larg. Păsărica îi strălucea de umezeală, labiile desfăcute, invitându-l. Kael s-a aplecat, limba lui i-a atins clitorisul, lingând încet, rotindu-se. Avea un gust dulce-sărat, precum nectarul florilor din prerie. Aiyana și-a arcuit spatele, degetele i s-au încurcat în părul lui, trăgându-l mai aproape. A gemut mai tare când el și-a strecurat un deget înăuntru, simțind cum pereții ei se strâng în jurul lui. Îl mișca în ritmul limbii, adăugând un al doilea deget și întinzând-o.
– Ești atât de strâmtă – a murmurat el, ridicând capul. Chipul îi strălucea de sucurile ei.
Nu mai putea aștepta. L-a tras peste ea, înfășurându-și picioarele în jurul șoldurilor lui. Kael și-a lepădat cingătoarea, penisul îi stătea mândru, glandul umflat, cu o picătură de preejaculat în vârf. L-a așezat la intrarea ei, frecându-l de pliurile umede. Aiyana și-a ridicat șoldurile, iar el a pătruns încet în ea, centimetru cu centimetru. A simțit întinderea, o ușoară usturime transformându-se în plăcere. Era gros, o umplea cu totul, ajungând în cele mai adânci cotloane. Au început să se miște – el împingea puternic, adânc, iar ea îi venea în întâmpinare, unghiile înfigându-i-se în spate.
Apa pârâului clipocea alături, păsările cântau în depărtare, dar pentru ei lumea se restrânsese la trupurile lor, la frecarea pielii de piele, la sunetele umede ale unirii lor. Kael și-a accelerat ritmul, testiculele lovindu-i fesele, iar ea se zvârcolea sub el, păsărica pulsând în jurul lui. A simțit orgasmul apropiindu-se – un val de căldură răspândindu-se din vintre. A strigat, strângându-se în jurul lui, iar el, simțind asta, a pătruns mai adânc, umplând-o cu sămânța lui fierbinte, în jeturi pulsând în interiorul ei.
Au rămas întinși astfel, gâfâind, cu trupurile alunecoase de sudoare și apă. Dar acesta era doar începutul. În depărtare se auzea tropotul cailor – războinicii tribului o căutau pe Aiyana. Kael și-a ridicat capul, ochii strălucindu-i. – Trebuie să fugim. Dar mă voi întoarce după tine.
Aiyana a dat din cap, simțind cum sămânța lui i se scurge pe coapse. Întâlnirea aceasta trezise în ea o foame care nu putea fi potolită.
Satul Lupilor Roșii fremăta de viață sub luna plină, care atârna pe cer ca un medalion de argint. Focurile trosneau, aruncând umbre dansatoare peste corturile tipi, iar șamanii intonau cântece către spiritele strămoșilor. Aiyana se întorsese în coliba ei chiar înainte de sosirea războinicilor, trupul încă tremurând din amintirea întâlnirii cu Kael. Pielea dintre coapse îi era lipicioasă de sperma lui, iar fiecare pas îi amintea de plăcerea pe care i-o dăruise. Se ascunse sub blănuri, prefăcându-se că doarme, când tatăl ei, căpetenia Takoda, veni să vadă ce face, îngrijorat. – Fiică, unde ai fost? Preria este periculoasă noaptea – mormăi el, dar ea doar bolborosi ceva despre vânătoare. În zilele următoare, Aiyana umbla ca prin ceață. Gândurile ei se învârteau în jurul lui Kael – brațele lui puternice, trupul tare care pătrundea în ea, gustul buzelor lui pe ale sale. Noaptea, când satul dormea, mâinile ei îi cutreierau trupul, reconstituind atingerea proscrisului. Zăcea pe așternutul din piei de bizon, desfăcându-și picioarele sub învelitoare. Degetele îi alunecau pe abdomen, mai jos, până la movilița umedă. Introducându-le înăuntru, își imagina penisul lui – gros, zvâcnind, umplând-o până la refuz. Gemea încet în pernă, rotindu-și degetul mare în jurul clitorisului, până când valul orgasmului o inunda, dar nu era de ajuns. Voia mai mult, voia să-l aibă cu adevărat. Într-o seară, în timpul sărbătorii recoltei, când tribul dansa în jurul unui foc mare, Aiyana simți privirea cuiva asupra ei. Tobele bubuiau ritmic, trupurile războinicilor se roteau în dans, torsurile lor străluceau de transpirație. Ea însăși era îmbrăcată într-o rochie ceremonială cu franjuri, care îi accentua șoldurile rotunde și sânii plini, unduindu-se la fiecare pas. În umbra copacilor zări o siluetă – Kael. Stătea acolo, ascuns, cu ochii arzând ca jarul. Înclină din cap, indicând pădurea. Inima Aiyanei începu să bată mai tare; se strecură afară fără să fie observată, alergând spre el. Se întâlniră în desiș, unde luna se strecura printre frunze. Kael o prinse în brațe, lipind-o de copac. Buzele lui le găsiră pe ale ei, iar sărutul fu violent, plin de foame. – M-am gândit la tine în fiecare noapte – șopti el, mușcându-i gâtul. Mâinile lui coborâră pe sânii ei, strângându-i prin materialul rochiei. Sfârcurile i se întăriră imediat, durând de dorință. Aiyana gemu, împletindu-și degetele în părul lui și trăgându-l mai aproape. – Ia-mă – îl imploră ea, cu vocea tremurândă. Kael nu așteptă. Îi ridică rochia, dezvelindu-i coapsele goale și pizda deja umedă și pregătită. Îngenunche în fața ei, cu răsuflarea fierbinte pe piele. Îi desfăcu picioarele, iar limba îi atinse labiile, lingând încet de jos în sus. Avea gust de miere din stupii sălbatici, sărată și dulce. Băgându-și limba mai adânc, îi sugea clitorisul, simțindu-i șoldurile tremurând. Aiyana se sprijini de trunchi, degetele înfigându-i-se în scoarță. – Oh, da… mai adânc – gâfâi ea, când el adăugă degetele, două deodată, introducându-le în ritmul limbii. Pereții ei se strângeau în jurul lor, iar seva i se scurgea pe mână. Se ridică, desfăcându-și ștreangul. Penisul îi țâșni afară, tare și umflat, venele pulsând sub piele. Acum Aiyana îngenunche, luându-l în mână. Era fierbinte, greu, glandul strălucea de preejaculat. Își linse buzele, apoi îl luă în gură – încet, sugându-i vârful și rotindu-și limba în jurul șanțului. Kael gemu, cu mâinile în părul ei, împingându-l ușor mai adânc. Îl simți în gât, umplându-i gura, cu gust sărat și bărbătesc. Îl sugea mai tare, mișcându-și buzele în sus și în jos, masându-i cu mâna testiculele grele și pline. Nu rezistă mult. O ridică, întorcând-o cu fața spre copac. Îi ridică rochia mai sus, desfăcându-i fesele. Penisul lui se lipi de intrare, frecându-se de pliurile umede. Pătrunse dintr-o singură împingere, adânc, până la testicule. Aiyana strigă de plăcere, simțind cum o întinde și ajunge până în fundul ei. Începu să se miște cu putere, ritmic, șoldurile lui lovindu-se de fundul ei cu pleoscăituri. Cu o mână îi strângea sânul, ciupindu-i sfârcul, iar cu cealaltă își strecură degetele între coapsele ei, masându-i clitorisul. – Ești a mea – mârâi el, mușcându-i brațul. – Pizda ta este atât de strâmtă, mă suge ca o gură. Aiyana se zvârcolea, venindu-i în întâmpinare, trupul îi ardea. Orgasmul sosi ca o furtună – un val de căldură revărsându-se din șale și strângându-i mușchii în jurul lui. Îi strigă numele, iar el, simțind asta, grăbi ritmul, înfigându-se mai adânc. Simți cum zvâcnește în ea, umplând-o cu spermă fierbinte, în șuvoaie care i se scurgeau pe coapse. Gâfâia greu, ținând-o aproape, trupurile lor alunecoase de transpirație. Dar bucuria fu scurtă. Din sat se auzi un strigăt – cineva îi observase lipsa. Kael o sărută pentru ultima oară. – Trebuie să plec, dar mă voi întoarce. Alianța tatălui tău cu un alt trib… este o amenințare pentru noi. – Șopti el, dispărând în umbră. Aiyana se întoarse, prefăcându-se că adunase ierburi. Dar în inima ei creștea neliniștea. Știa că Kael era un proscris, un dușman, iar iubirea lor era interzisă. În noaptea aceea, întinsă singură, se atinse din nou, amintindu-și atingerea lui.
Leave a Reply