Întâlnire în ploaie.
Romantism
Ploaia cădea liniștit pe străzile orașului vechi, formând bălți strălucitoare care reflectau luminile neon ale cafenelelor și micilor magazine. Anna stătea sub copertina unei librării mici, strângând la piept geanta cu romanul cumpărat de curând. Avea douăzeci și opt de ani, părul lung, castaniu, prins într-un coc lejer, iar ochii ei, verzi ca frunzele după furtună, rătăceau pe trotuarul ud. Era arhitectă, îndrăgostită de formele clădirilor și de curburile naturii, dar de multă vreme simțea un gol în inimă – ca o schiță neterminată, așteptând conturul potrivit.
Atunci a apărut ea. Julia, alergând pe stradă cu o umbrelă într-o mână și un buchet de crini albi în cealaltă. Buclele ei negre se roteau în aerul umed, iar rochia de un albastru profund i se lipea de trup, subliniind curbele delicate ale șoldurilor și talia zveltă. Avea douăzeci și cinci de ani și lucra ca florăreasă la magazinul din apropiere, unde în fiecare zi aranja flori în compoziții pline de pasiune și delicatețe. Ploaia o surprinsese la jumătatea drumului spre casă, dar nu-i stricase buna dispoziție – dimpotrivă, adăuga magie acelei seri.
Julia se împiedică ușor de bordură, iar umbrela îi scăpă din mână, aterizând într-o baltă. Anna, fără să stea pe gânduri, alergă spre ea, o ridică repede și i-o întinse zâmbind. Degetele li se atinseră din întâmplare – o atingere delicată, ca mângâierea unei petale de floare, care trimise un fior de-a lungul brațului Annei. Julia își ridică privirea, iar ochii ei căprui, calzi și profunzi, se întâlniră cu ochii verzi ai Annei. Timpul se opri pentru o clipă, iar ploaia fâșâia în jurul lor ca o melodie tăcută.
– Mulțumesc – șopti Julia, cu vocea ei blândă, melodioasă, purtând un ușor accent care-i dezvăluia rădăcinile sudice. – Fără tine m-aș fi udat leoarcă.
Anna simți cum obrajii i se îmbujorează ușor sub influența acelei priviri. – N-ai pentru ce. Pari genul de persoană care merită o seară uscată. Ai niște crini frumoși.
Julia zâmbi mai larg, dezvăluindu-și dinții sidefii. – Sunt slăbiciunea mea. Florile spun mai multe decât cuvintele. Vrei unul? În semn de recunoștință.
Anna dădu din cap, iar Julia desprinse cu delicatețe un crin din buchet, strecurându-l după urechea Annei. Degetele ei atinseră pielea obrazului, iar parfumul florii se amestecă cu aerul umed și cu nota parfumului Juliei – vanilie dulce și iasomie. A fost un moment intim, ca și cum lumea din jurul lor dispăruse. Anna simți căldura răspândindu-i-se prin trup, o tensiune subtilă în abdomen, asemenea primelor note ale unei simfonii.
– Sunt Julia – se prezentă ea, fără să-și desprindă privirea.
– Anna – răspunse aceasta, cu vocea ușor tremurată de emoție.
Ploaia se oprea încet, dar niciuna dintre ele nu se mișcă din loc. Începură să vorbească – despre cărțile pe care Anna le iubea, despre florile pe care Julia le aranja cu atâta pasiune. Julia povesti despre grădina ei preferată de la marginea orașului, unde creșteau trandafiri sălbatici, iar Anna împărtăși povestea unui pod vechi pe care îl proiectase, visând ca acesta să unească nu doar malurile râului, ci și inimile oamenilor. Râsetele lor se amestecau cu picăturile care cădeau de pe copertină, iar fiecare privire construia un pod între ele – delicat, dar din ce în ce mai puternic.
În cele din urmă, Julia propuse: – Poate ne adăpostim în cafeneaua de alături? La un ceai. Ploaia încă nu s-a oprit de tot.
Anna acceptă fără ezitare. Intrară înăuntru, unde aerul mirosea a cafea și scorțișoară. Se așezară la o masă din colț, aproape de fereastră, prin care se vedeau străzile pâlpâitoare. Julia își trase rochia udă de pe umeri, dezvăluind pielea delicată a gâtului și a decolteului, iar Anna nu-și putea desprinde privirea de la acea imagine – subtilă, ispititoare, ca o pagină dintr-o carte interzisă. Genunchii li se atinseră sub masă, din întâmplare, dar acest lucru fu suficient pentru ca inima Annei să înceapă să bată mai repede.
Conversația curgea firesc, plină de râsete și mărturisiri rostite în șoaptă. Julia atinse mâna Annei când îi povestea despre visul ei de a călători la Paris, iar acea atingere fu ca o scânteie – caldă, electrică, trezind în Anna dorința de a descoperi mai mult. Detaliile pielii ei, parfumul părului, felul în care buzele i se arcuiau într-un zâmbet – toate acestea conturau în mintea Annei imaginea a ceva frumos, delicat, romantic.
Când seara se apropia de sfârșit, își schimbară numerele de telefon, iar Julia se aplecă pentru a o săruta ușor pe Anna pe obraz, la despărțire. A fost un sărut ușor, dar plin de promisiune – buzele ei moi, calde, lăsând o urmă de umezeală pe piele. Anna simți un val de căldură răspândindu-i-se prin tot trupul, de la obraz până la vârful degetelor.
În drum spre casă, Anna strângea crinul la piept, simțind că acesta era începutul a ceva special. Ploaia încetase, dar în inima ei încă vuia furtuna emoțiilor – delicată, romantică, plină de detalii care așteptau să fie descoperite.
Prima întâlnire sub stele
La câteva zile după întâlnirea în ploaie, Anna nu putea înceta să se gândească la Julia. Mirosul crinilor încă plutea în apartamentul ei, iar amintirea sărutului delicat pe obraz îi trezea un val de căldură de fiecare dată când închidea ochii. A trimis un mesaj: „Poate o plimbare prin parc în această seară? Se spune că stelele vor fi vizibile astăzi.” Julia i-a răspuns aproape imediat: „Cu plăcere. Voi lua ceva special.” S-au întâlnit la intrarea în parc, când soarele se ascundea după orizont, pictând cerul în nuanțe de roz și violet. Anna purta o bluză albă, ușoară, care îi scotea în evidență silueta zveltă, și blugi care îi îmbrățișau șoldurile. Părul îi cădea liber pe umeri, iar pe buze avea un luciu discret, care le adăuga strălucire. Julia a apărut într-o rochie vaporoasă, cu flori, care flutura la fiecare pas, dezvăluindu-i picioarele elegante și decolteul delicat. În mână ținea un coș pentru picnic, iar buclele îi dansau în adierea ușoară a vântului. – Arăți uluitor – a spus Anna, simțindu-și inima bătând mai repede la vederea Juliei. Julia s-a îmbujorat, iar ochii ei căprui străluceau în lumina care se stingea. – Și tu. Hai, am găsit locul perfect. Au pornit pe o cărare mărginită de copaci, mâinile li s-au atins din întâmplare de câteva ori, iar de fiecare dată scântei le-au străbătut pielea. Julia povestea despre ziua ei la florărie, despre cum aranja buchete pentru cupluri îndrăgostite, visând la propria ei poveste de dragoste. Anna o asculta, fermecată de vocea melodioasă a Juliei, și i-a împărtășit povestea unui proiect de clădire ale cărui forme îi aminteau de silueta unui trup – fluide, armonioase, pline de mister. Au ajuns într-o poiană, unde Julia a întins pătura. În coș se aflau fructe proaspete, brânză, vin și bomboane de ciocolată. S-au așezat aproape una de cealaltă, coapsele li se atingeau ușor, iar căldura trupului Juliei răzbătea prin materialul rochiei. Stelele au început să apară pe cer, asemenea diamantelor presărate pe catifeaua neagră. – Este magic – a șoptit Anna, privind în sus. Julia s-a aplecat mai aproape, răsuflarea ei atingând urechea Annei. – La fel ca tine. – A dus o căpșună la buzele Annei, iar privirile li s-au întâlnit într-un schimb intim de priviri. Anna a mușcat din fruct, sucul i s-a prelins pe buză, iar Julia l-a șters delicat cu degetul, apoi și l-a lins încet, fără să-și desprindă privirea. Acela a fost momentul în care tensiunea a devenit palpabilă. Anna a simțit căldura revărsându-i-se în abdomen, o pulsație subtilă între coapse. S-a aplecat și a sărutat-o pe Julia – la început cu delicatețe, buzele li s-au întâlnit ușor, asemenea petalelor unei flori. Gustul vinului și al căpșunilor se amesteca cu dulceața naturală a buzelor Juliei. Sărutul s-a adâncit, limbile li s-au atins timid, explorându-se și trezind fiori de-a lungul șirei spinării. Julia s-a îndepărtat puțin, cu obrajii îmbujorați și respirația accelerată. – Mi-am dorit asta încă de la prima întâlnire – a recunoscut ea încet, mâna odihnindu-i-se pe genunchiul Annei și alunecând lent în sus, pe coapsă, simțind căldura pielii de sub blugi. Anna a oftat, trupul ei reacționând la atingere – sfârcurile i s-au întărit sub bluză, iar umezeala s-a adunat între picioare. – Și eu. Ești atât de… tentantă. S-au întins pe pătură, cu stelele deasupra lor, iar trupurile li s-au apropiat tot mai mult. Julia a descheiat nasturele bluzei Annei, dezvăluind lenjeria de dantelă, iar degetele ei au alunecat pe pielea abdomenului, desenând cercuri delicate. Anna a gemut încet, mâinile i s-au încurcat în părul Juliei, trăgând-o spre un alt sărut. Simțea rotunjimile sânilor Juliei sub rochie, trupurile li se lipeau, iar șoldurile li se mișcau în ritmul dorinței crescânde. Julia a tras în jos breteaua rochiei, dezvăluind un sân – roz, ferm, cu sfârcul întărit de excitație. Anna s-a aplecat, buzele ei l-au cuprins delicat, sugându-l și lingându-l, ceea ce a smuls un oftat din partea Juliei. Mâna ei s-a strecurat sub blugii Annei, atingând ușor dantela chiloților, simțind umezeala și căldura. Degetele i-au alunecat peste clitoris, înconjurându-l încet și trezind valuri de plăcere. – Ești atât de udă – a șoptit Julia, cu vocea tremurândă. Anna și-a ridicat șoldurile, dorindu-și mai mult. Trupurile li se mișcau în armonie, atingerile deveneau mai îndrăznețe, dar rămâneau delicate – asemenea unui dans sub stele. Orgasmul a venit în valuri, tăcut și intens, lăsându-le în brațele celeilalte, cu respirațiile împletindu-li-se în aerul nopții. Când stelele străluceau cel mai puternic, au știut că acesta era doar începutul poveștii lor – plină de delicatețe, romantism și detalii care făceau fiecare clipă de neuitat.
Noaptea în Apartamentul Ei
A trecut exact o săptămână de la acea întâlnire magică sub stele, când Anna și Julia și-au permis pentru prima dată atingeri intime care au aprins în ele focul dorinței. Fiecare zi scursă de la acea seară fusese plină de așteptare, mesaje subtile și amintiri care reveneau în cele mai neașteptate momente. Anna, stând în biroul ei de arhitectură, unde schița noi proiecte de poduri și clădiri, își desprindea adesea privirea de la planșeta de desen pentru a se uita la telefon. Julia îi trimitea fotografii cu buchete – aranjamente delicate cu trandafiri albi, lavandă violetă și floarea-soarelui galbenă, care simbolizau iubirea lor în creștere. „Sunt pentru tine, mă gândesc la tine cu fiecare petală”, scria Julia, iar Anna îi răspundea cu schițe – desene simple ale unor siluete feminine, inspirate de rotunjimile trupului Juliei, cu o nuanță de erotism în liniile șoldurilor și sânilor.
În cele din urmă, veni vineri, ziua pe care amândouă o marcaseră în calendare ca fiind una specială. Julia, încheindu-și tura la florărie, unde mirosul florilor proaspete se amesteca cu aerul umed de după ploaia de dimineață, simți un fior de excitare. Mâinile ei, încă mirosind a pământ și petale, tremurau ușor când scria ultimul mesaj: „Vino la mine în seara asta. Am vin, lumânări și pe tine în minte de azi-dimineață. Abia aștept să te ating.” Anna, citind mesajul în pauza de prânz, simți o căldură răspândindu-i-se în abdomen – subtilă, dar intensă, asemenea primelor note ale dorinței care se trezea în ea numai la gândul Juliei.
Anna se pregătea cu grijă. Stătea în fața oglinzii din micul ei apartament de la marginea orașului, unde pereții erau decorați cu postere ale unor poduri vechi și desene abstracte. Alesese o rochie neagră, simplă, cu bretele subțiri – materialul era neted, mătăsos și îi îmbrățișa silueta zveltă, accentuând rotunjimile sânilor și ale șoldurilor. Decolteul era discret, dezvăluind linia claviculelor și o porțiune de piele care strălucea datorită unui ulei delicat cu parfum de bergamotă. Își prinsese părul lejer, câteva șuvițe castanii căzându-i pe umeri, iar pe buze aplicase un luciu roșu care le conferea o strălucire umedă. În mână ținea un mic pachețel – o sticluță de parfum cu miros de mosc alb, pe care o cumpărase special pentru Julia, imaginându-și cum avea să-l pulverizeze pe pielea ei.
Drumul până la apartamentul Juliei părea mai lung decât de obicei. Anna mergea pe străzile orașului vechi, trecând pe lângă cafenele unde cuplurile sorbeau cafea sub umbrele și pe lângă librăriile în care se întâlniseră cândva. Ploaia care căzuse mai devreme lăsase în urmă bălți strălucitoare, ce reflectau luminile neonului. Inima îi bătea puternic, iar gândurile îi gravитau în jurul amintirilor – gustul buzelor Juliei sub stele, căldura mâinii ei pe coapsă, geamătul delicat care îi scăpase Annei din gât când Julia îi atinsese locurile cele mai intime. Era ceva mai mult decât dorință; era o apropiere în creștere, care umplea golul din inima Annei, golul lăsat de relațiile anterioare, care se încheiaseră cu dezamăgiri.
Julia locuia într-o clădire veche din centrul orașului, la etajul al doilea. Scările scârțâiau sub pașii Annei când urca, iar mirosul tencuielii umede se amesteca cu aroma florilor care venea din apartament. Se opri în fața ușii, ezitând o clipă înainte să bată. Inima îi bubuia în urechi, iar mâinile îi erau ușor umede de emoție și excitare.
Ușa se deschise aproape imediat și acolo stătea Julia – asemenea unei viziuni dintr-un vis erotic. Era îmbrăcată într-o cămașă de noapte din satin, de un roșu-închis, care îi ajungea până la jumătatea coapselor, subliniindu-i picioarele zvelte și rotunjimile șoldurilor. Bretelele erau subțiri ca niște fire, iar materialul strălucea în lumina caldă a lămpii din hol. Buclele ei negre îi cădeau liber pe umeri și decolteu, încadrându-i chipul cu trăsături delicate – pomeți înalți, buze pline vopsite într-o nuanță discretă de roz și ochi căprui care acum străluceau de dorință. Mirosea a vanilie amestecată cu ceva mai întunecat, condimentat, precum scorțișoara și cuișoarele – un parfum care o lovi imediat pe Anna, trezindu-i amintiri de la prima lor întâlnire.
– În sfârșit ai ajuns, șopti Julia, cu vocea ei blândă, melodioasă, tremurând ușor de emoție. O apucă delicat, dar ferm, de încheietură pe Anna și o trase înăuntru, închizând ușa în urma lor. Apartamentul era mic, dar amenajat cu gust – pe pervaz se aflau ghivece cu orhidee înflorite, cu petale albe și roz, asemenea pielii delicate. Pe masa din living se găseau o sticlă de vin roșu, două pahare de cristal și o farfurie cu fructe – căpșuni, struguri, smochine – toate aranjate ca într-o compoziție romantică. În fundal se auzea o listă de melodii discretă, cu balade soul, vocile unor artiste precum Norah Jones umplând aerul cu o atmosferă intimă. Lumânările așezate pe rafturi aruncau reflexe aurii, tremurătoare, pe pereți, pictând umbre care dansau asemenea viitoarelor lor atingeri.
Julia nu așteptă mult. De îndată ce ușa se închise, o împinse pe Anna cu spatele în ea, trupul ei lipindu-se strâns de al Annei, simțind căldura prin materialul rochiei. Sărutul veni imediat – mai profund decât cele de dinainte, lent, dar plin de foame. Buzele li se întâlniră la început cu blândețe, ca o atingere ușoară, dar sărutul se adânci repede, iar limbile li se împletiră încet, explorându-și reciproc gustul. Julia mușcă delicat buza de jos a Annei, stârnindu-i un geamăt discret, apoi își trecu limba peste acel loc, lăsând în urmă o urmă umedă. Mâinile Juliei alunecară pe laturile rochiei Annei, degetele agățându-se de material și ridicându-l încet până la șolduri, dezvăluind tanga din dantelă și pielea netedă a coapselor. Simțea sub degete căldura trupului Annei, tremurul ușor al mușchilor care îi trăda excitația.
– Toată ziua m-am gândit cum te voi dezbrăca, murmură Julia direct la urechea Annei, cu răsuflarea fierbinte, mângâindu-i pielea. Își trecu limba peste pavilionul urechii ei, trimițându-i un fior de-a lungul coloanei vertebrale. – Cum te voi gusta, cum voi atinge fiecare centimetru al pielii tale. Ești atât de frumoasă, Anna. Pielea ta e ca mătasea, iar mirosul tău… creează dependență.
Anna tremura sub acea atingere, iar mâinile i se ridicară pentru a cuprinde gâtul Juliei, degetele împletindu-i-se în bucle. – Julia… șopti ea, cu vocea întreruptă de respirație. – Nu pot să încetez să mă gândesc la tine. Din noaptea aceea sub stele, fiecare atingere, fiecare sărut… e ca un foc în mine.
Julia zâmbi, cu ochii strălucindu-i în penumbră. Se retrase puțin pentru a o conduce pe Anna mai adânc în apartament, spre dormitor. Camera era primitoare – patul era acoperit cu așternuturi din satin verde-închis, care străluceau ademenitor, iar pe pernă se afla o singură petală albă de trandafir, simbolul primei lor întâlniri. Pe noptieră se afla o lampă cu abajur bordo, care răspândea o lumină caldă. Aerul mirosea a lavandă de la difuzor, amestecându-se cu mirosul natural al trupului Juliei.
Julia se așeză pe marginea saltelei, cu picioarele ușor depărtate, și o trase pe Anna să stea între ele. Mâinile ei alunecară pe coapsele Annei, degetele urcând încet, simțind căldura pielii. – Stai în fața mea – spuse ea încet, dar cu o notă poruncitoare în glas, care o excita pe Anna. Încet, îi coborî bretelele rochiei Annei – materialul căzu pe podea ca mătasea neagră, lăsând-o doar în lenjerie: dantelă neagră, prin care se întrezăreau sfârcurile întărite, abdomenul încordat de excitație, șoldurile rotunde și ademenitoare.
Julia se aplecă și sărută linia abdomenului Annei – de la buric în jos, lăsând urme umede ale buzelor. Mâinile ei îi mângâiau șoldurile, degetele agățându-se de elasticul chiloților tanga și coborându-i încet, centimetru cu centimetru, dezvăluind pielea netedă a pubisului. Când chiloții îi căzură la glezne, Julia își ridică privirea – ochii îi erau aproape negri de dorință, pupilele dilatate. Vedea umezeala dintre coapsele Annei, strălucirea subtilă a excitației, iar asta îi făcu propriul abdomen să se încordeze într-o tensiune dulce.
– Ești atât de pregătită – șopti Julia, cu glasul tremurând. – Miroși a excitație, Anna. Mă înnebunește.
Anna oftă, iar mâinile i se odihniră pe umerii Juliei pentru sprijin. – Atinge-mă – ceru ea încet. – Te rog.
Julia nu o lăsă să aștepte. Mai întâi sărută partea interioară a coapsei Annei, stânga, apoi dreapta – sărutări delicate, care deveneau tot mai lungi, tot mai apropiate de centru. Limba îi atinse ușor pielea, lăsând o urmă de umezeală, iar mâinile îi depărtară puțin coapsele, pentru a avea un acces mai bun. Când ajunse în cele din urmă la locul cel mai sensibil, limba îi atinse clitorisul – mai întâi un contact ușor, aproape imperceptibil, ca o atingere de pană, apoi mișcări mai lungi și lente, în cerc, provocatoare.
Anna își încleștă degetele în așternut când Julia îi ceru să se întindă. Patul se lăsă sub greutatea ei, satinul era rece sub piele, contrastând cu fierbințeala trupului. Julia îngenunche între picioarele Annei, respirația ei atingând partea interioară a coapselor și trimițând valuri de fiori. Începu să sugă – ritmic, cu o presiune tot mai mare, limba ei dansând, descriind cercuri, lingând. Își introduse un deget în interiorul Annei, simțind umezeala și căldura, felul în care se strângea în jurul lui, apoi încă unul, mișcându-le încet înainte și înapoi, în ritmul limbii.
– Ești atât de strâmtă, atât de udă – murmură Julia, fără să-și desprindă buzele. Mâna ei liberă alunecă pe abdomenul Annei, atingându-i sfârcurile prin dantela sutienului, ciupindu-le ușor, ceea ce stârni un alt geamăt. – Vreau să vii pe limba mea, Anna. Vreau să simt cum tremuri.
Cuvintele Juliei, căldura respirației ei și mișcările precise ale limbii o aduseră pe Anna la limită în câteva minute. Tensiunea se acumula în partea de jos a abdomenului, ca un val care creștea, creștea, până când, în cele din urmă, se sparse – orgasmul veni intens, în valuri, cu tremurul coapselor și un geamăt prelung și înăbușit, care umplu încăperea. Julia nu se opri – continuă să lingă, mai delicat, prelungind plăcerea, sugând blând, până când Anna nu o prinse de păr și nu o trase spre ea, sărutând-o cu disperare, gustându-se pe buzele Juliei.
Când respirațiile li se liniștiră, Julia se întinse alături și o trase pe Anna spre ea. Trupurile li se împletiră – picioare încurcate, sâni lipiți, mâini pe spate. Julia o sărută pe Anna pe frunte, iar degetele îi desenau cercuri leneșe pe piele.
– Rămâi peste noapte – șopti ea, cu glasul plin de tandrețe.
Anna dădu din cap, cuibărindu-se și mai strâns la pieptul ei. Simțea mirosul amândurora – transpirație, vanilie, sex și vin. Un singur gând îi răsuna în minte: nu mai era doar o aventură. Era ceva care schimba totul.
Dar noaptea abia începea. După o scurtă odihnă, Julia se ridică, goală în lumina lumânărilor, cu trupul strălucind de o transpirație ușoară. Se îndreptă spre masa din salon și turnă vin în pahare, apoi se întoarse cu ele la pat. – Să bem ceva – spuse ea, întinzându-i unul Annei. Vinul era roșu, dens, cu gust de coacăze negre și stejar, potrivindu-se perfect atmosferei.
Stăteau sprijinite de perne, goale, trupurile atingându-se ușor – genunchi lângă genunchi, umăr lângă umăr. Vorbiră ore întregi, sorbind vin și împărtășindu-și povești din trecut. Julia povesti despre copilăria ei în sud, unde creșteau câmpuri de lavandă, iar ea, fetiță fiind, alcătuia buchete pentru mama ei. „Întotdeauna am iubit florile, pentru că sunt delicate, dar puternice. Ca femeile”, spuse ea, în timp ce mâna i se odihnea pe coapsa Annei, alunecând alene.
Anna își împărtăși visurile despre arhitectură – despre clădiri care îi apropie pe oameni, despre poduri care simbolizează legăturile. „Să te întâlnesc a fost ca și cum aș fi găsit arcul perfect – totul se potrivește”, șopti ea, aplecându-se să o sărute pe Julia pe gât și atingându-i pielea cu limba.
Conversația curgea firesc, dar dorința revenea în valuri. Julia puse paharul deoparte și se mișcă pentru a se așeza călare peste Anna. Sânii i se legănau ușor, sfârcurile îi erau întărite, iar Anna nu putu rezista – își ridică mâinile să-i cuprindă, răsucindu-i sfârcurile și ciupindu-le delicat, ceea ce stârni un oftat al Juliei. Se sărutară din nou, de data aceasta mai încet, gustând vinul de pe limbile lor.
Julia alunecă mai jos, buzele ei plimbându-se pe trupul Annei – de la gât, peste clavicule, până la sâni. Luă un sfârc în gură, sugându-l, lingându-l, mușcându-l ușor, în timp ce o mână i se strecură între coapsele Annei, găsind din nou umezeala. Degetele se mișcau circular, provocând clitorisul, pătrunzând în interior și acumulând din nou tensiunea.
– Acum e rândul tău – șopti Anna, întorcându-le astfel încât ea să fie deasupra. Buzele ei își găsiră drumul către sânii Juliei, limba dansând pe piele, iar mâinile îi depărtară coapsele. Anna o sărută în jos, până ajunse la pubisul Juliei – mirosul era îmbătător, un amestec de vanilie și excitație. Limba ei atinse locul, lingând încet, savurând, în timp ce degetele i se alăturară, mișcându-se în ritm.
Julia se zvârcolea sub ea, gemetele umplând încăperea, cu mâinile încleștate în părul Annei. Orgasmul veni repede, intens, trupul i se arcui, iar șoldurile i se ridicară.
Își petrecură restul nopții în brațele celeilalte, atingându-se, sărutându-se și șoptindu-și secrete. Ploaia cădea încet dincolo de fereastră, ca un fundal pentru iubirea lor. Când adormiră îmbrățișate, Anna se gândi că acesta era începutul a ceva etern – delicat, romantic, plin de detalii care făceau fiecare moment de neuitat.
Leave a Reply