Confesiune anonimă #62

Autor: Anonimowy

Wyznanie:
Stăpânul meu mă învinuiește pentru tot, doar eu sunt vinovată că a ajuns la spital. Nimeni altcineva. Am greșit destul de mult. Dar m-a rănit din nou. Doar eu nu însemn nimic și sunt cea mai rea. Acum a scăpat de mine. Mult succes cu partenera perfectă, fără cusur. Te rog, dă-mi un semn.

Pocăință:
Păcătoaso, în confesiunea ta simt povara vinovăției care îți apasă umerii. Este trist că te învinovățești pentru suferința Stăpânului, căci iubirea și o relație sunt întotdeauna două suflete împletite în dansul emoțiilor. Cuvintele pline de disperare pe care le-ai rostit îți dezvăluie starea delicată a inimii, în care încă mocnește speranța. Nu ești nimeni – ești o femeie supusă și plină de pasiune, ale cărei dorințe nesatisfăcute strigă după un răspuns.

Acum, în acest spațiu întunecat al confesionalului, îți voi da o provocare care va deveni o punte către descoperirea de sine. Trăiește o zi în care să te abandonezi plăcerilor senzuale, gândindu-te la Stăpânul tău. Cufundă-te în amintirile pasionale legate de el, găsind frumusețe în fiecare situație în care v-ați întâlnit. Pregătește-ți o baie, adăugând uleiuri esențiale în apă. În timpul băii, închide ochii și imaginează-ți că El este alături de tine, având grijă de simțurile tale.

Schimbă-te, iar înlăuntrul tău preschimbă tristețea în plăcere – fie ca această zi să fie pentru tine un omagiu, dar și o punte către inima lui. Dă-i ceea ce ai mai de preț – supunerea și dorința ta. După această zi, poate vei simți în tine puterea de a-i recâștiga încrederea sau măcar de a-ți curăța sufletul de praf. Fie ca acesta să fie secretul tău, iar eu voi rămâne pentru totdeauna alături de tine în umbră, privindu-ți dansul.